Un acoperiş deasupra capului, cadoul de Sărbători pe care i-l putem face Iuliei Biriş!

Un acoperiş deasupra capului, cadoul de Sărbători pe care i-l putem face Iuliei Biriş, poeta din orfelinat

Vin sărbătorile. Prin definiție, o sărbătoare înseamnă bucurie. Bucurie pe care nu o poți trăi singur, și pe care o împărtășești cu prietenii și rudele. Cu toți cei apropiați. După ce a trecut Sfândul Nicolae și a lăsat pentru copii cadouri în ghetuțe, vine Moș Crăciun și lasă sub bradul împodobit, daruri minunate, pentru toți ai casei.

Din păcate, există însă și copii care nu au case. Sau, casa lor înseamnă casa de copii. Acolo unde Moș Crcăciun vine cu mașina de la DGASPC și are în sac în fiecare an aceleași daruri sărăcăcioase, după cum este bugetul instituției. Darurile sunt mereu aceleaşi, pentru toți copiii, indiferent de vârstă. Iar bucuria Sărbătorilor, bucuria venirii lui Moș Crăciun este întunecată la aceşti copii de traiul de zi cu zi, care nu este deloc uşor într-un astfel de centru.

Pentru oamenii buni, împărtăşirea bucuriei acestor zile magice, este un obicei. Nu au bucuria întreagă alături de cei dragi, dacă nu împart măcar o bucăţică din ea şi cu cei loviţi de soartă. Cu cei mai buţin norocoşi decât ei. Indiferent dacă omul bun este mai nevoiaş, sau mai cu stare.

Fundaţia „Maria Ionaşcu” vă cheamă, oameni buni, să împărţiţi o bucăţică din bucuria dumneavoastră şi cu o fată, în pragul adolescenţie, cu care viaţa nu a fost deloc darnică. Se numeşte Iulia Biriş şi se află într-o casă de copii din Rădăuţi. În curând însă, va trebui să o părăsească, pentru că legea nu mai permite statului să aibă grijă de ea.

Ne-am propus ca împreună cu dumneavoastră, să-i dăruim Iuliei Biriş un acoperiş cât de modest deasupra capului, atunci când va fi dată afară din orfelinat. Iar asta se va întâmpla curând. Să ne închipuim un jo, dacă tot este Crăciunul o sărbătoare a copilăriei. Un puzzle. Un puzzle reprezentând o căsuţă, sau un mic apartament de bloc. Să ne închipuim că împreună, sub bradul de la orfelinat, venim, după puteri şi mărinimie, fiecare cu câte o piesă din acest puzzle. Şi astfel, punând mână de la mână, fiecare cu cât poate, se naşte casa unde Iulia Biriş, laureată a câtorva concursuri de poezie, care îşi doreşte să ajungă psiholog, dar nu oriunde, ci la un peniteciar, pentru că este convinsă să îi poate ajuta pe cei încarceraţi, folosind experienţa ei de viaţă de la orfelinat, să realizăm casa pe care o merită adolescenta aceasta talentată şi cu suflet bun.