ONG – posibilitatea cetăţenilor de a corecta greşelile statului

ONG – posibilitatea cetăţenilor de a corecta greşelile statului

Termenul de organizaţie nonguvernamentală, așa cum este folosit astăzi, a fost introdus pentru prima dată în articolul 71 din nou-formata Cartă a Națiunilor Unite, în 1945. Deși nu există o definiție fixă ​​sau formală pentru ceea ce sunt ONG-urile, acestea sunt, în general, definite ca entități nonprofit care sunt independente de influența guvernamentală — deși, în unele cazuri, pot primi şi finanțare guvernamentală.

Potrivit Departamentului ONU pentru Comunicații Globale, un ONG este „un grup de cetățeni voluntari, fără scop lucrativ, care este organizat la nivel local, național sau internațional pentru a aborda probleme în sprijinul binelui public”.

Până în 1989, în România nu au existat astfel de organizaţii. De binele fiecărui cetăţean se ocupa partidul unic, aşa cum credea el, fără a-l întreba pe „beneficiar”. Din acest punct de vedere, un ONG reprezintă posibilitatea unui cetăţean de a-şi exprima liber voinţa, în raport cu interesele şi nevoile sale. Dar nu numai atât. Pentru că exprimarea liberă a voinţei se face şi în procesul de votare. Printr-un ONG, cetăţeanul, sau grupul de cetăţeni are posibilitatea de a întreprinde acţiuni care să ducă la rezolvarea problemelor sale. De regulă, atunci când statul nu este capabil să o facă.

Activitatea ONG-urilor în România este reglementată de Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. În ea se precizează că organizațiile neguvernamentale sunt persoane juridice constituite de persoane fizice sau persoane juridice care urmăresc desfășurarea unor activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial. Finanţarea ONG-urilor se face, cu excepţia celor care sunt declarate de utilitate publică, exclusiv din donaţii şi din cotizaţia membrilor. De asemenea, în România, persoanele fizice au posibilitatea de a redirecționa 3,5% din impozitul pe venit către organizațiile neguvernamentale. Încrederea în aceste organizaţii, dar şi lipsa de informare a publicului au făcut ca lucrurile să nu meargă bine de la început. Un studiu realizat în anul 2010 arată că doar 60 % dintre cei care realizează venituri știu despre această posibilitate. Iar, din cei care sunt informați, doar ceva mai mult de jumătate au și acționat concret în acest sens. În anul 2008 suma donată prin redirecționarea a 2 % din impozitul pe venit a fost de 48 de milioane lei. În anul 2009 suma donată în total către ONG-uri a fost de 117,3 milioane de lei. Pentru ca în anul 2011, suma donată să fie de peste 27 de milioane de euro. 1.648.313 de contribuabili au redirecționat 2% din impozitul pe venit, de peste zece ori mai mulți decât în 2005, când doar 145.000 de persoane au profitat de această oportunitate. Aceste comparaţii arată că oamenii au din ce în ce mai multă încredere în astfel de organizaţii, care de foarte multe ori se dovedesc a fi mult mai eficiente în rezolvarea unor probleme, decât statul şi funcţionarii săi.

Printre organizaţiile care încearcă, prin voluntariii săi, căci munca se face numai pe bază de voluntariat, nimeni neavând niciun fel de pretenţie financiară pentru munca prestată, să rezolve punctual probleme pe care statul fie din incapacitate, fie din cauza unei legislaţii proaste, nu le poate soluţiona, se află şi Asociaţia Caritabilă „Maria Ionaşcu”. În urmă cu aproape un an de zile, asociaţia a pornit un proiect extrem de ambiţios. Doreşte să suplinească o carenţă de legislaţie care nu permite statului să aibă grijă în continuare de orfanii care au împlinit vârsta majoratului. Desigur, nu pentru toţi adolescenţii aflaţi în această situaţie, pentru că aceasta este o problemă la nivel naţional, pe care Guvernul trebuie să o rezolve. Dar punctual, s-a angajat în bătălia de a strânge fondurile necesare pentru a construi, sau cumpăra o casă pentru Iulia Biriş. O adolescentă care a trăit aproape toată viaţa, după ce a rămas de mică fără părinţi, într-un orfelinat din Rădăuţi. De ce ne-am oprit la Iulia Biriş, deşi orice tânăr în situaţia ei are nevoie de ajutor. Iulia Biriş este un personaj. Nu numai prin tragismul viaţii ei, ci şi prin performanţele ei de om. Iulia Biriş este câştigătoarea unui concurs de literatură şi autoarea unor volume de versuri deja publicate. A dat admitere şi a şi intrat la Facultatea de Psihologie. Visează să devină psiholog. Dar nu unul oarecare. Ci, plecând de la suferinţa care i-a fost hărăzită de soartă, să ajute efectiv oamenii aflaţi în cel mai greu moment de cumpănă al vieţii lor. Doreşte să lucreze ca psiholog într-un penitenciar, convinsă fiind că, pornind de la propria suferinţă, de la propriile cumpene pe care le-a traversat, poate să înţeleagă mai bine şi să ajute mai eficient oamenii aflaţi în momente extrem de dificile. Oamenii încarceraţi

Iulia Biriş va trebui să părăsească orfelinatul care atâţia ani i-a fost casă. Pentru că aşa prevede legea. Iar noi, prin Asociaţia Caritabilă „Maria Ionaşcu”, vrem să contrazicem această lege, strâmbă după părerea noastră, prin Iulia Biriş, făcându-i un acoperiş deasupra capului atunci când va trebui să plece de la casa de copii.