O casă, simbol că suntem mai puternici decât statul!

O casă, simbol că suntem mai puternici decât statul!

Fundaţia “Maria Ionaşcu” are ca principal obiectiv în această perioadă, ridicarea unei case pentru Irina Biriş. Irina Biriş este unul dintre mulţii copii ai României, cu care soarta nu a fost deloc darnică. Dimpotrivă. A lovit-o de când s-a născut. Toată viaţa de până acum a trait-o numai prin orfelinate, cu toate privaţiunile pe care le aduce asta, încercând să înţeleagă de ce nu este precum ceilalţi copii pe care îi vedea pe fereastra sau prin gardul orfelinatului, fericiţi, de mână cu părinţii lor. Irina Biriş se apropie acum de un nou prag al vieţii sale chinuite. Implineşte vârsta când legea spune că nu mai poate fi ţinută la orfelinat. Când urmează să fie scoasă pe uşă afară şi azvârlită într-o lume pe care nu o cunoaşte şi unde o pândesc drogurile, prostituţia, traficul de carne vie.

Irina Biriş este un adolescent sensibil. Din tristeţile adunate în nopţile petrecute în orfelinat, a creat versuri. Versuri remarcate la concursuri. Pe unul l-a şi câştigat.

Fundaţia “Maria Ionaşcu”, în parteneriat cu DGASPC Suceava, îşi propune ca Irina Biriş să nu iasă în lumea necunoscută, cu şanse minime, dacă nu spre zero de a se integra social. Ci vrea să o ajute să facă un prim pas în lume. Într-o lume normală. Iar acest prim pas se numeşte: o casă. O casă a ei. În care să se ducă, atunci când va trebui să părăsească orfelinatul. Nu un palat. Nu o vilă. Nu un apartament de lux în vreun cartier rezidenţial. Ci o casă modestă, în care să-şi îndeplinească visul pe care acum îl pune în versuri. Acela de a avea o familie. Un soţ, dar, mai ales, copii pe care să nu-i abandoneze niciodată, aşa cum a fost ea abandonată.

Casa aceasta, a Irinei Biriş, nu este doar o simplă clădire. Ci ea este mai degrabă un simbol. O dovadă că se poate. Sau, mai exact spus, că noi, oamenii simpli, putem ceea ce statul, cu toate pârghiile şi bugetele lui, cu armata de funcţionari plătiţi din bani publici, nu poate. Sau nu-i pasă. Că noi, adunând cât ne lasă inima şi punga, putem face o casă pentru un copil care, altminteri, urmează să trăiască pe străzi. Casa Irinei Biriş, pe care, cu sprijinul dumneavoastră, fundaţia “Maria Ionaşcu” are ambiţia să o construiască pentru Irina Biriş este dovada că, deşi vremurile sunt tulburi, am reuşit să rămânem în continuare oameni şi să ne pese de cei mai necăjiţi decât noi. Suflet lângă suflet. Casa aceasta arată în primul rând că noi, dacă ne unim fiecare cu ce avem, suntem mult mai puternici decât statul.